Paraschiv, Moruțan și Talisson schimbă obiectivul Rapidului

Încă gripat pe teren, Rapidul s-a dezlănțuit pe piața transferurilor. Medicul curant al echipei, Gâlcă, a garantat că durerile de cap vor trece cu niște medicamente pentru zona ofensivă, care a trăit și trăiește încă din zvâcnirile nervoase ale căpitanului Dobre.

Practic, cu un joc care arată în ultima vreme tot mai puțin convingător, antrenorul a ridicat mâna și și-a recunoscut limitele. Cel puțin eu asta am înțeles din mesajul său, care sună cam așa: vreți mai mult, aduceți jucători mai buni.

Ei bine, în loc să ridice dintr-o sprânceană, conducătorii clubului au ridicat așa, în ultimele două săptămâni: bugetul de transferuri, fondul de salarii, așteptările suporterilor, presiunea pe echipă. După Paraschiv, au reușit să ajungă în Giulești și Moruțan, într-o operațiune ce a părut extrem de complicată, dar și un brazilian despre care se știu puține, dar, dacă sunteți cuminți, aflați mai multe de la mine.

Au venit așadar nu trei profiluri solicitate de Gâlcă, ci trei nume alese de cel ce pare azi mai degrabă managerul clubului decât antrenorul principal.

Acum, chit că nu o declară deschis, giuleștenii au schimbat și obiectivul: calificarea în Europa va fi mai degrabă un eșec, anul ăsta, căci Rapidul s-a echipat pentru titlu.

Păi, hai să ne uităm la principalele rivale: Craiova n-a luat nimic, Dinamo a mutat calculat (Tarbă, Duțu), fără să se abată de la strategia pe termen mediu și lung, iar FCSB pare mai degrabă preocupată să scape de balast. Au venit și Arad și Duarte, dar sunt transferuri care n-au zgândărit imaginația suporterilor…

La nivel de imagine, cel puțin, cu o săptămână înainte de finalul perioadei de mercato, Rapidul e singura care a mutat decisiv.

Despre transferul lui Paraschiv, am scris pe îndelete aici.

Acum, aveți timp să vorbim și despre domnul nostru, Olimpiu Moruțan?

Cerința lui Gâlcă a fost de un număr 10, pentru al lui 4-2-3-1, în care Christensen a trebuit mereu să se adapteze și să își găsească locul între linii, el fiind un 8 ofensiv, ca profil.

Este Moruțan un decar pur? În opinia mea, nu. E un mijlocaș ofensiv de ultimii 30 de metri, abil pe spații mici, dar care preferă să exploateze ceea ce englezii numesc half-spaces. Explic. Și vă las și o imagine cu care antrenorii sunt familiarizați.

Dependența de piciorul stâng îl limitează pe fostul FCSB-ist atunci când primește mingea cu om în spate. Luat în marcaj, ca număr 10 clasic, fie de un mijlocaș defensiv, fie de un fundaș, va avea dificultăți în a se elibera și întoarce înspre poartă. Într-o zonă aglomerată, cu om pe el, va avea mai degrabă tendința să coboare la primit și să se îndepărteze de careu.

În carieră, cel puțin la începutul ei, Moruțan a dat cel mai bun randament pornind din banda dreaptă, în 4-3-3, sau intrând între linii din poziția de inter dreapta, în același sistem.

Ajuns în Italia (discutăm și cum, mai încolo), a reușit cel mai bun sezon al său de la plecarea din țară, dar într-un 4-3-2-1. Formula “Pom de Crăciun”, cadoul memorabil făcut de Moș Ancelotti fotbalului european, în care străluceau alde Pirlo, Kaka sau Clarence Seedorf.

La Pisa, Moruțan nu era unicul decar, ci pornea de undeva din dreapta. Adică, dintr-un half-space. Acolo, marcajul era mai complicat pentru mijlocașul defensiv advers, care ar fi lăsat descoperită zona centrală, dacă i-ar fi acordat prea multă atenție românului. Acolo, Oli putea recepționa balonul deja pe jumătate orientat către poartă. Știu, pare un detaliu, dar în criza de timp și spațiu din zona aia a terenului, e un detaliu extrem de important. Dintr-o astfel de poziție, se putea folosi de calitatea primei atingeri și rapiditatea acestui gest pentru a-și deschide unghiul pentru pasul decisiv sau șutul de la distanță.

A terminat sezonul ăla cu 6 goluri și 8 pase decisive, lăsând o impresie bună, după care a urmat o nefericită întoarcere în Turcia, o accidentare foarte urâtă și jumătate de an în Grecia, cu 0 goluri și 0 pase decisive, la Aris Salonic.

Ia Rapidul un jucător slab? Nu, nu la ce nivel e în Liga I. Dar, în același timp, nu ia un decar ideal ca și caracteristici pentru 4-2-3-1 și nici vreun jucător în mare formă, ci face compromisuri destul de importante. Compromisuri tactice și financiare, care pot crea dificultăți atât pentru antrenor, cât și pentru un vestiar în care intră un băiat cunoscut, dar care va stârni mai degrabă invidie decât admirație. Care mai degrabă dezbină decât unește.

Pentru că m-a chinuit talentul și nu știu ce să mai fac pentru a-mi satisface abonații plătitori, am creat o imagine (eat this, ChatGPT!) cu zonele acoperite de obicei de Moruțan, în perioadele lui de vârf, de la FCSB și Pisa, și unde ar trebui să acționeze, ca optdecar al Rapidului.

Ah, și v-am promis că vă aduc aminte, dacă ați uitat, și cum a ajuns în Italia. A ajuns în Italia pentru că nu s-a impus în Turcia, unde se transferase mai ales pentru că Giovani Becali și Fatih Terim erau în relații nu bune, ci foarte bune. Rectific, erau în relații excelente, pentru că-n aceeași vară a mers la Istanbul și Cicâldău. Pentru ambii, s-au plătit vreo zece milioane de euro, deci, și niște comisioane güzel.

Pe aceeași filieră, se putea face hattrick. Din spusele impresarului, Olaru ar fi fost foarte aproape de un transfer de milioane la Al Shabab, dar a avut ghinionul să se accidenteze. Cine era împărat la Al Shabab, în acea perioadă?

Să ieșim însă din zona nisipurilor mișcătoare!

În concluzie, Moruțan a plecat la 22 de ani ca un fotbalist bun al Ligii I, s-a sufocat sub presiunea uriașă de la Galata, a părut că-și reface numele la Pisa, pentru a plăti însă în ultimii doi ani pentru urâta accidentare de la tendonul lui Ahile.

Cum revine el, la 26 de ani? Cam pe ușa din dos, după ultimele experiențe, și cu o cursă de linie, nu cu avionul privat ;-). Vine acasă și nu prea, vorbim totuși fix rivala aprigă a fostei sale echipe, cu un salariu care stârnește invidie în vestiar și pune o presiune enormă atât pe el, cât și pe bugetul unui club care părea intrat într-o perioadă de redimensionare a cheltuielilor.

No pressure, Oli!

Sunteți încă aici? Ok, haideți să vă spun și cam ce fel de jucător este Talisson, achiziția surpriză a vișiniilor. Pentru abonații plătitori, am urmărit un meci recent și vă pot spune la ce se pot aștepta fanii Rapidului, dar și adversarii: